joi, 27 februarie 2014

Marș de ADIO - de Adrian Păunescu





La muncă, derbedei, că trece anul
Şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.
Făceaţi pe democraţii cei cucernici,
Cristosul mamii voastre de nemernici!
Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine 
Şi-apoi convingeţi-vă că e bine. 

C-aţi luat o ţară de mai mare dragul 
Şi i-aţi distrus averile şi steagul. 
S-ajungem colonia de ocară 
Care-şi va cere scuze în maghiară. 
Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi, 
Aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici. 

Şi, prin vânzări de ţară infernale, 
Aţi omorât cu voia animale. 
La greul greu care mereu ne-ncearcă, 
Răspundeţi cu un greu de moarte, parcă. 
Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu 
Întoarceţi România-n Evul Mediu. 

Ce căzături, ce târfe, ce mizerii, 
V-aş desena cu acul, să vă sperii. 
Dar voi nici sânge nu aveţi în vine, 
Ci credite din călimări străine. 
Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina 
Şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina. 
Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul 
S-au compromis negustorind Ardealul. 

De unde sunteţi, mă, din ce găoace, 
Cum v-au putut părinţii voştri face? 
Ce condimente le-au picat în spermă 
De e trădarea voastră-atât de fermă? 
Aţi pus nenorocita voastră labă 
Pe-această tristă ţară basarabă. 

Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul 
S-o faceţi curva voastră de serviciu. 
Mimaţi respectul pentru cele sfinte, 
Dar vindeţi şi pământuri şi morminte. 
Aţi inventat examene severe, 
Supunere poporului spre-a-i cere. 

Şi toată zbaterea a fost degeaba 
Că-n nas mai marii v-au închis taraba. 
Minciuna voastră v-a adus pe scenă, 
Actori într-o politică obscenă. 
Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară, 
Ia cereţi-vă, puţintel, afară. 

Decât să vă trimită ţara noastră, 
Mai bine mergeţi voi în mama voastră. 
Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară, 
Si nu albanizaţi această ţară. 
Băgaţi viteză, că vă trece anul 
Si s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul. 
Şi ce vă pot eu spune la plecare 
Decât lozinca lui Fănuş cel mare: 

Nenorociţilor, se rupe şnurul, 
“La muncă, la bătut ţăruşi cu curul!” 

sursa foto:Yupi.md

marți, 25 februarie 2014

Detectiv la supermarket - cu lupa la cumparaturi?...



Mai tineti minte acel obiect nelipsit din dotarea lui Sherlock Holmes? Cand ati folosit ultima data o lupa? Mai poate servi oamenilor in anul 2014 asa cum o facea cu sute de ani in urma? S-ar parea ca da, si chiar ne poate ajuta mai mult ca inainte. Daca in trecut servea la descoperirea urmelor lasate de raufacatori dupa producerea unei infractiuni, astazi poate preveni multe boli si ne poate face mai constienti asupra pericolelor alimentare la care suntem expusi cu totii.

Si pe principiul "Omul isi sapa groapa cu dintii" am ales sa deschid cu acest articol un subiect pe cat de important, pe atat de neglijat de romani. Cel mai probabil, va sunt deja familiare imaginile din supermarketuri, cu oameni grabiti punand la intamplare produse alimentare in carucior, incercand sa scape de chinul cumparaturilor rapid. Intr-o lume atat de tehnologizata, cu atatea mijloace care ne usureaza munca la serviciu sau acasa inca alergam bezmetici prin magazine in lipsa de timp si cel mai probabil si de interes.

N-am sa insist asupra cumparatorilor ci asupra cumparaturilor pentru ca lucrurile tind sa o ia pe o traiectorie gresita. De ce nu suntem interesati sa citim ingredientele alimentelor pe care le cumparam? Stiu, de cele mai multe ori raspunsul este: "pai trebuie sa moara si omul din ceva". E adevarat, toti suntem datori cu o moarte, dar cei care isi pretuiesc viata si sanatatea stiu la fel de bine ca e de preferat sa mori dintr-o cauza mai serioasa, nu din prostie sau din ignoranta...

Un alt raspuns la aceeasi intrebare ar putea fi: "Pai nu vedem ce scrie pe etichete pentru ca scrisul este prea mic, adesea indescriptibil". Si da, asta este o mare problema... Cum de am ajuns sa cumparam mezeluri fara continut de carne, pate fara ficat in compozitie sau dulciuri ale caror ingrediente nu au nicio asemanare cu cele din retetele clasice? 

Cererea pe plan global de produse cat mai diverse a stat la baza aparitiei cat mai multor companii producatoare de alimente. Nascandu-se in acelasi timp si concurenta, firmele au inceput sa ofere clientilor preturi cat mai atractive in detrimentul calitatii tot mai indoielnice. 

Ce se intampla in Romania? La noi, ca la nimeni, cum spun unii, nu mai exista niciun control asupra retetelor. Pana nu demult fiecare producator de mezeluri spre exemplu, trebuia sa obtina o autorizatie pentru reteta folosita, din partea directiilor agricole. Acum, evident, nu mai este necesara aceasta avizare... 

Realitatea este ca asistam la o lipsa de interes din partea legiutorilor in ceea ce priveste alimentele de origine animala si nu numai . Asadar singura solutie ar fi sa citim cu mare atentie etichetele si sa incercam sa alegem macar produsele cu mai putini aditivi, convervanti sau coloranti... Si daca scrisul de pe etichete este atat de mic, cum ne-am putea descurca fara o lupa?... Stiu ca pare absolut hilar, dar asta e situatia, asa am ajuns si daca dinstinsii conducatori romani nu iau masuri pentru noi, macar sa luam noi masuri pentru sanatatea noastra si a celor dragi....

Si stati ca mai avem surprize, Asociatia Nationala pentru Protectia Consumatorului ne atrage atentia ca marea majoritate a mesajelor inscriptionate pe etichete, de genul "cu gust de...", culmea, nu contravin legislatiei nationale sau europene. Asadar, daca luam un parizer cu carne de curcan care contine  50% (in cazul fericit) carne de curcan si in rest slanina si sorici este in regula, nu incalca nicio norma, atata vreme cat in denumirea produsului nu apare prepozitia "de" ci "cu". Se accepta deci la compozitia anterior enumerata denumirea "sunca cu carne de curcan" si nu "sunca de curcan". Desigur, cumparatorii fiind grabiti si neputand descifra continutul scris minuscul, cumpara ce li se pare mai potrivit pentru bugetul si pentru gusturile lor.

Noi, consumatorii romani ar trebui sa fim din ce in ce mai constienti de faptul ca suntem nevoiti sa imbratisam aceasta deprindere de a citi etichetele atunci cand alegem un produs. Producatorii mizeaza constant pe indiferenta cumparatorilor pentru a le induce prin diverse materiale si campanii publicitare impresia ca respectivele produse au un continut mult mai natural decat il au in realitate, iar noi ne imbatam cu apa rece si suntem multumiti ca am pus in cos "o vedeta" din reclame.

Toate institutiile daca sunt luate la rost o dau din colt in colt, incercand sa explice cu "durere in suflet"  cum ca nu e de competenta lor rezolvarea acestor probleme alimentare... V-ati intrebat cate cazuri noi de cancer apar zilnic in Romania? Peste 1000... Chiar sa nu existe nicio legatura intre ce mancam si starea noastra de sanatate? 

Cat despre calitatea produselor cumparate la preturi "bomba" nu mai intram in amanunte, este evident ca un produs de calitate superioara este mai scump. Spunea cineva ca "suntem prea saraci ca sa ne permitem ce-i mai ieftin" (pentru ca asta duce inevitabil la boala si dezechilibre in organism, pentru care cheltuim mult mai mult).

Care ar fi atunci solutia? Sa incercam sa consumam mai putina carne din supermarketuri, pentru ca oricum este  efectiv suprasaturata cu hormoni de crestere si antibiotice, cu efecte foarte, foarte violente mai ales la cei mici si nu numai. Sa incercam sa gasim prin vesnicele pile si relatii surse pentru a cumpara carne de tara. Nici asta nu mai e ce-a fost, stiu, dar cu siguranta nu este atat de daunatoare.

Ti se rupe sufletul cand vezi in magazine batranei care incearca sa citeasca etichetele si stau zeci de minute in fata unui raft pentru ca nu se pot hotari, iar in final pleaca spre casa cu o punga in care au luat doar 2-3 alimente simple pentru ca atat isi pot permite... In extrema cealalta sunt tinerii care daca mai dispun si de fonduri umplu rapid carucioarele de cumparaturi fara sa se mai uite la nimic, la continut ori la termenul de valabilitate. 

Si revenind la intrebarea din titlu, cu lupa la cumparaturi? Mi s-a intamplat sa vad un domn la un supermarket care "inspecta" de zor rafturile de conserve in speranta ca va gasi si una cat mai de bun simt in ceea ce priveste ingredientele. E drept ca se uitau oamenii ciudat la el, si cei care aranjau marfa pe rafturi isi dadeau coate crezand ca e cineva de la Protectia Consumatorului insa asta e Romania! Oamenii care au alte obiceiuri, fie ele si foarte bune de urmat, sunt priviti suspicios. Si din ecuatia asta cine iese castigator? Unul care comenteaza fara sa gandeasca sau un om responsabil care in ciuda conditiilor de trai destul de grele din tara alege sa faca ce-i mai bine pentru sanatatea lui?...

Parte buna este ca daca aveti un smartphone va puteti instala aplicatia "lupa" si ati scapat de-o grija. Aplicatia este disponibila pe 

In incheiere va atasez lista aditivilor extrem de daunatori (conform http://www.armonianaturii.ro/), poate la urmatoarea tura de cumparaturi evitati sa cumparati vreun produs care sa le contina. Si va rog pe dvs sa va exprimati parerea prin comentarii, ati adopta sau nu "metoda detectivului"? Ati folosi o lupa la cumparaturi pentru a citi cu usurinta textul etichetelor?

Aditivi alimentari care produc cancer:
E131 (Albastru patent), E142, E211 (benzoat de sodium), E213 (benzoat de calciu), E214 (p-hidroxibenzoat de etil), E215 (sarea de sodium a parahidroxibenzoatului de etil), E216 (parahidroxibenzoat de propil), E217 (sarea de sodium a parahidroxibenzoatului de propil), E218 (p-hidroxibenzoatului de metil), E239 (hexametilen tatra amina), E330 (acid citric).
      
Aditivi alimentari care afecteaza vasele de sange:E250 (nitrit de sodium), E251 (nitrat de sodium), E252 (nitrat de potasiu).
      
Aditivi alimentari care produc boli de piele:E230 (difenil), E231 (ortofenil fenol), E232, E233 (thiabendasol).
       
Aditivi alimentari care ataca sistemul nervos:
E311 (galat de octal), E312 (galat de dodecil).
       
Aditivi alimentari care pot produce tulburari digestive (indigestie, voma, colici abdominale etc.):E338 (acid fosforic), E339 (fosfat monosodic/disodic/trisodic), E340 (fosfat monopotasic/dipotasic/tripotasic), E341 (fosfat monocalcic/dicalcic/tricalcic), E463 (hidropropil celuloza), E465 (metil etil celuloza), E466 (carboximetil celuloza), E 450(difosfat disodic/trisodic/tetrasodic/dipotasic/tetrapotasic/dicalcic/biacid de calciu), E461, E407 (caragenan) din inghetata.
      
Aditivi care distrug vitamina B12: 
E200 (acid ascorbic).
      
Aditivi care determina afectiuni intestinale:E220 (sulfat anhidru), E221 (metabisulfit de potasiu), E222 (sulfit acid de sodiu), E223 (metabisulfit de sodiu), E224(metabisulfit de potasiu).
       
Aditivi care cresc nivelul colesterolului:E320 (butil hidroxianisol BHA), E321 (Butil hidroxitoluen BHT).
        
Alti aditivi periculosi:E120 (conselina, acid carminic), E124.
        
Aditivi suspecti: 
E121, E141 (Verde brilliant), E150 (Caramel), E153, E171, E172, E240, E241, E477.
        
Cei mai periculosi aditivi alimentari:E123 este interzis in SUA si in fostele state sovietice. Acest aditiv se gaseste in bomboane, jeleuri, dropsuri mentolate, branza topita si creme de branza. Este considerat cel mai puternic cancerigen dintre aditivi. Din aceeasi categorie face parte si E110 care intra in componenta dulciurilor (mai ales a prafurilor de budinca) colorandu-le.
E330 (acidul citric) produce afectiuni ale cavitatii bucale si are actiune puternic cancerigena. Se gaseste in aproape toate sucurile din comert.
E102 (tartrazina) este un alt colorant care se gaseste in dulciuri, mai ales budinci. Si el are actiune cancerigena.
         
Va recomandam sa utilizati aceasta lista a principalilor aditivi alimentari, spre a reduce gradat din alimentatie acesti factori foarte daunatori organismului.

Cu toata stima,
Pavel Dinu

sursa foto: http://i.stack.imgur.com/L8Sti.jpg; http://www.thrivingcanine.com/sites/default/files/reading-dog-food-label-magnifier.jpg

vineri, 21 februarie 2014

Observatia unui etnic maghiar (dupa publicarea articolului cu titlul "Biblioteca Vaticanului confirma: dacii nu au fost romanizati niciodata, dacii erau de fapt stramosii romanilor condusi de Traian...")

Dupa toate descoperirile arheologice, dupa toate atestarile istorice, da, inca exista destui oameni care nu vor pur si simplu sa accepte adevarul istoric...

Cu riscul de a da prea multa importanta personajului, sau ma rog, colectivului redactional al respectivului blog, va redau mai jos "Observatia" publicata pe http://pcmcluj.blogspot.de cu privire la articolul postat de mine (http://manifestulromanuluiscuipat.blogspot.ro/2014/02/bibliotecile-vaticanului-confirma-dacii.html).


Nu mai spun nimic altceva, va las pe dvs sa va lamuriti si sa va spuneti parerile la sectiunea de comentarii...


Cu toata pretuirea, Pavel Dinu

Observaţie
Citind articolul putem avea impresia că am revenit în era "răposatului" ptr că unii se vor din nou să se afirme numai pe baza unor afirmaţii... Deşi logica celui care a scris articolul ar fi asemănător unei persoane din mediul rural - presupunem sănătos - însă în mare măsură tinde să facă tot feluri de comparaţii, care nu prea sunt atestate-susţinute de dovezi, ci numai pe oarecare - sau aşazisă - logică, numai de autor cunoscut. 
Ca un exemplu se poate lua pe cea cu aşazisă "ocupaţie" austriacă de la 1712-1867 (şi nu pînă la termenele arătate în articol de 218 ani) 
Fájl:Austria1914physical.jpg
Cel care a scris articolul uită - sau nu ştie - că între 1867-1918 Transilvania era înglobat(-anexat) ca şi o unitate sinestătătoare în noua formaţiune numit Austro-Ungaria. Teritoriul avea un guvernator! Asta a fost acceptată şi de regi al României şi dacă se cercetează documentele de după 1920 se poate observa că şi Transilvania era condus de un "regent" (prinţul de atunci şi rege pe urmă în persoana excelenţei sale regele Mihai...) cu sediul tocmai la Cluj!!!
Revenind la "formatiune sinestătoare" trebuie să se ştie că până şi Monitorul Oficial al Austro-Ungariei era tipărit în 3(adică trei) limbi: germana, maghiară şi română - în acelaşi format şi impreună!!!. Chiar mai mult cea în limba română era tipărit cu litere specifice al acelei timpuri - adică nu cu litere romane. Deci nu era obligatoriu să ştie limba germană, deci influenţa acestuia era destul de slabă şi mai de grabă romţnii învăţau limba maghiară caa să se poate înţelege cu vecini...   
Autorul articolului nu ştie că mulţi învăţaţi de origine română au avut posibilitatea să înveţe în limba natală şi asta datorită insistenţei greco-catolicilor, care încă de la formare lor au folosit toate posibilităţile de a avea şcoli şi în sate locuite de români - mult înaintea anexării Transilvaniei (din 1712) la Imperiul Austriac. Lucrul acesta era bine ştiut şi acceptat pentru că preoţii greco-catolici puteau să se căsătorească şi ca doamnele preotese puteau deveni învăţătoare ptr copiii enoriaşilor. Simplu şi eficient. 
Dacă aş fi fost în locul celui care scris articolul m-aş fi ferit de problema cu ADN ptr că se ştie că în Bazinul Carpatic s-a găsit cea mai veche rădăcina al structurii nucleonice(unii au şi dat numele de EU-19, de la prima adică 1 şi ultima cifra 9). Acest fapt a dus la o concluzie foarte interesanta si anume că aceste teritorii erau locuite de cele mai vechi şi renumite culturi care pot ajunge la o vârstă de cca 30 - 40.000 ani (cam de pe vremea apariţiei homo-sapiens-ului) Datarea cu carbon 14 atesta că în acest bazin - aşa de mult râvnit de alţii -scrierea apare cam acum 7400 ani. Iar dacă se acceptă că metoda cu carbon 14 are o abatere mare de cca 20-25.000 ani atunci oasele găsite pe lângă tăbliţele de la Tărtăroaia ar putea să fie mult mai vechi ca vârstă... Deci chestia cu amestecare trac-geto-dac etc. poate fi doar o suprapunere de denumiri şi se poate întâmpla ca vom fi nevoiţi să rescriem istoria şi să recunoaştem că şi unii şi alţii au cam acelaşi "rădăcini" indiferent că acum se numesc români sau maghiari sau alte popoare care nu mai au descendenţii cunoscuţii 


joi, 20 februarie 2014

La multi ani Romaniei din sufletul dvs, la multi ani, Grigore Leșe!


Si daca ieri il aniversam pe marele Constantin Brancusi, astazi e o alta zi speciala, zi in care n-am sa va plictisesc cu un articol detaliat. Nu este cazul pentru ca un astfel de om trebuie ascultat iar eu n-as putea sa ii fac vreodata o introducere pe masura...

La multi ani sanatosi, maestre, sa ne traiti si sa ne invatati in continuare cum se traieste autentic romaneste!

”Ce este cântatul?...
Cântatul este o necesitate. Omul dacă nu ar cânta ar muri. Este un har, este un dat transcendental, este un noroc de la Dumnezeu.
Cele mai profunde versuri care s-au spus vreodată despre muzică sunt:
”Am noroc că ştiu cânta,
Că-mi astâmpăr inima.
Horile-s de stâmpărare
La omu’ cu supărare.


Pe pământ avem două şanse: credinţa şi arta.



Cântecelor li se spun hori: hore în grumaz, înturnată, adâncată, moroşenească. 

De ce cântă omu’?... Pentru că aşa îi vine: de pildă, de osteneala bătrâneţilor. 

Când cântă omul?... Când îi vine. 

Care este diferenţa dintre muzica tradiţională românească şi muzica lăutărească ţigănească?... 

Muzica românească exprimă un sentiment: de dragoste, de dor, de 
înstrăinare, de jale; muzica de mahala exprimă exaltare trupească. 
Ţăranul cânta pentru a-şi exprima un sentiment, lăutarii o fac pentru a câştiga bani. 


Unii se slujesc de folclor, alţii slujesc folclorul.
                                                                                                                                          Grigore Leșe


Canta cucu-n Bucovina


Canta cucu bata-l vina
De rasuna Bucovina
Canta cucu bata-l vina
De rasuna Bucovina
Canta cucu-ntr-un bradut
De rasuna-n Cernauti

Bucovina, plai cu flori
Unde-ti sunt ai tai feciori?
Bucovina, plai cu flori
Unde-ti sunt ai tai feciori?

Au fosti dusi in alta tara
Dar se-ntorc la primavara
Au fosti dusi in alta tara
Dar se-ntorc la primavara
Au fosti dusi in alta tara
Dar se-ntorc la primavara

Inapoi cand or veni
Tot pe tine te-or iubi
Muntilor cu creasta rara
Nu lasati straja sa piara
Muntilor cu creasta rara
Nu lasati straja sa piara

Daca piere straja noastra
A pierit si tara noastra
Daca piere straja noastra
A pierit si tara noastra

Trimas-o imparatu' carte


Trimas-o imparatu' carte
Le fetele di pa sate
Sa nu-si faca rochie-n flori
Ca nu le raman feciori.
Sa-si faca rochie mneraie
C-o murit feciori i mie
Imparate, imparate,
Pune pace, nu te bate
Ca nu raman feciori pa sate
Numa fete credintate
Neveste de-amu luate
Ragutele-s tinerele
Nu stiu randul la otele
La otele, le focuri,
Dar stiu randul la pluguri.


Mama, inima mi-i arsa 


Mama, inima mi-i arsa
De cand am plecat de-acasa
Nu-mi da pace inima
Unde te stiu singurea,
Singurea plina de dor,
N-ai pa nime de-ajutor.
N-ai cui spune borba-aleasa
Copii ti-s dusi de-acasa
Si ramai ingandurata
Sa-i mai poti vedea o data.


cu toata pretuirea,
Pavel Dinu

sursa foto:http://ebuff.hrt.hr

miercuri, 19 februarie 2014

Constantin Brancusi, sculptor crestin...



"In timpul copilariei - am dormit in pat. In timpul adolescentei - am asteptat la usa. In timpul maturitatii - am zburat catre ceruri..."   Constantin Brancusi

Constantin Brancusi s-a nascut in ziua de 19 februarie 1876, in localitatea Hobița, din judetul Gorj si a murit in ziua de 16 martie 1957, departe de pamantul natal, in Paris, Franta. Statul roman i-a refuzat in repetate randuri intoarcerea in tara, lipsindu-se, astfel, atat de multe dintre operele sale inestimabile, cat si de mormantul sau.
Brancusi este socotit drept unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului XX. El a eliberat sculptura de toate elementele secundare, care o sufocau, alegand sa prezinte realitatile in esenta lor. Toate lucrarile sale au un puternic substrat spiritual, mostenit din viata satului romanesc. Fara a gresi, putem spune ca Brancusi a descoperit lumii occidentale dimensiunea profund spirituala a fiecarui lucru.
Primii ani de scoala si i-a petrecut in scolile din Pestisani si Bradiceni. Inca de mic, artistul a obisnuit sa plece de acasa, petrecand mult timp prin atelierele de boiangerie si alte pravalii ale vremii. Pe cand se afla intr-un atelier din Craiova, lucrand ca ucenic, Constantin a construit prima sa vioara, din scandurile unei ladite de portocale.
Intre anii 1894-1898, tanarul artist urmeaza cursurile Scolii de Arte si Meserii, din Craiova, avand bursa. Constantin Brancusi a fost si slujitor al Bisericii, in calitate de cantaret si paraclisier bisericesc. Cat timp a studiat la Scoala de Arte si Meserii din Craiova, el a fost cantaret la Biserica Madona Dudu. Desi sarac material, Brancusi era bogat spiritual, avand, pe langa simtul artistic, multa credinta si un talent deosebit in cantarea bisericeasca.
Brancusi pleaca la Viena, unde, vreme de un an, lucreaza intr-un atelier de tamplarie. Intors in tara, intre anii 1898-1902, urmeaza cursurile Scolii de Arte Frumoase, din Bucuresti. Isi vinde casa natala, din Hobita, spala vase prin cateva restaurante, sculpteaza si vinde o parte din opere pentru a putea sa-si plateasca studiile. Pe cand studia la Scoala de Arte Frumoase, el a fost cantaret la Biserica Mavrogheni.
Constantin Brancusi realizeaza primele sale opere inca din timpul studentiei. Astfel, in anul 1898 termina lucrarea "Bustul lui Vitellius", care este premiata cu o mentiune, in anul 1900 termina lucrarea "Capul lui Laocoon", pentru care primeste o medalie de bronz, iar in anul 1901, cu lucrarea "Studiu", castiga o medalie de argint.
In ultimii ani de studiu (1900-1902), fiind ajutat de doctorul Dimitrie Gerota, artistul gorjean realizeaza lucrarea numita "Ecroseu", o reprezentare plastica a corpului uman, pentru care primeste o medalie de bronz. Datorita preciziei cu care este finisata, multa vreme, aceasta lucrare brancusiana a fost folosita in scolile de medicina. Mai tarziu, in anul 1933, pictorul francez Marcel Duchamp a inclus fotografia acestei lucrari intr-o expozitie organizata in Galeria Brummer, din New York.
In anul 1903, indata dupa terminarea studiilor, prin mijlocirea medicului Dimitrie Gerota, lui Brancusi i s-a cerut sa realizeze bustul medicului Carol Davila. Mai apoi, in anul 1912, aceasta lucrare a fost asezata in curtea Spitalului Militar Central, din Bucuresti. Pana astazi, acesta ramane singurul monument realizat de Brancusi si asezat intr-un loc public din Bucuresti. Cu banii obtinuti din vanzarea acestui monument artistic, Brancusi dorea sa-si plateasca drumul pana la Paris, insa, din pricina unor aprecieri superficiale facute monumentului, artistul a plecat din oras mai inainte de a primi toti banii.

Mai inainte de a pleca din tara, Brancusi a trecut prin Hobita, spre a-si lua ramas bun de la mama sa. Mai apoi, in drum spre Paris, el s-a oprit in Viena, unde, pentru o vreme, a lucrat intr-un atelier de mobila si a vizitat marile muzee si galerii cu opere de arta. In cele din urma, in anul 1904, artistul gorjean porneste spre Munchen, unde petrece jumatate de an, iar mai apoi, spre Paris, prin Bavaria si Elvetia.
Brancusi a parcurs drumul spre Paris mai ales pe jos. Din aceasta pricina, cazand prada unei ploi torentiale, pe cand se afla in apropiere de localitatea Luneville, Brancusi a racit puternic, facand pneumonie. In ultima clipa, el este salvat si adapostit intr-un spital din apropiere, fiind ingrijit de cateva maici. Mai tarziu, drept multumire, artistul roman a realizat pentru acestea o cruce deosebita, care se pastreaza pana astazi. Fiind slabit, ultima bucata de drum, pana la Paris, o va parcurge cu trenul.
In anul 1905, printr-un concurs greu, Constantin Brancusi este admis in Scoala Nationala Superioara de Arte Frumoase, din Paris. Ajuns in Paris, Brancusi va continua sa slujeasca in Biserica, angajandu-se ca paraclisier si cantaret, in Biserica Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. In acelasi timp, vreme de un an, el va lucra in atelierul mesterului Antonin Mercie.
In anul 1906, implinind treizeci de ani, adica limita de varsta admisa, Brancusi paraseste celebra scoala pariziana. Tot acum, el este acceptat sa lucreze in atelierul sculptorului francez Auguste Rodin, insa refuza, rostind celebra sintagma: "La umbra marilor copaci nu creste nimic, decat iarba." Cand artistul francez a aflat raspunsul lui Brancusi, ar fi spus urmatorul lucru: "In fond, are dreptate, este tot atat de incapatanat ca si mine."
In anul 1906, Brancusi incepe sa-si expuna public lucrarile, in Societatea Nationala de Arte Frumoase si in Salonul Toamnei, din Paris. In anul 1907, artistul inchiriaza un spatiu pe strada Montparnasse, unde isi amenajeaza atelierul. Apoi, incepand cu anul 1907, cand realizeaza prima lucrare intitulata "Sarutul", si culminand cu anul 1940, cand realizeaza celebra lucrare "Poarta Sarutului", asezata in parcul central din Targu Jiu, artistul roman a reluat de mai multe ori aceasta tema. Tot acum, Brancusi incepe sa lucreze la opera numita "Rugaciune", comandata pentru un monument funerar ce urma sa fie asezat in "Cimitirul Dumbrava", din Buzau.

In anul 1914, Constantin Brancusi organizeaza o prima expozitie in America, intr-o galerie de arta din New York. Desi lucrarile sale sunt foarte apreciate, multe dintre ele fiind cumparate, o comisie a Ministerului de Interne, din Romania, ii respinge lucrarea comandata in anul anterior, pentru un monument dedicat lui Spiru Haret. Aceasta lucrare, numita, mai apoi, "Fantana lui Narcis", a fost asezata in atelierul din Paris.
Incepand cu anul 1915, artistul gorjean va realiza primele lucrari in lemn, spre deosebire de cele anterioare, lucrate in piatra; acum iau fiinta operele "Cariatide" si "Fiul risipitor". Mai apoi, pana in anul 1940, alaturi de alte lucrari, sunt realizate lucrarile "Pasarea in Vazduh" si "Ovoidul". In aceasta perioada, Brancusi isi expune lucrarile in cele mai celebre galerii de arta din Franta, Anglia, America, Elvetia si Olanda.
Desi bolnav, Brancusi a hotarat sa ramana acasa, cerand ca patul sau sa fie mutat din camera lui obisnuita in atelierul in care a sculptat peste 40 de ani, unde L-a intalnit pe Dumnezeu. Cu ultimele puteri, batranul sculptor a spus: "Nu mai sunt demult al acestei lumi. Sunt departe de mine insumi, desprins de propriul meu trup... ma aflu printre lucrurile esentiale. Eu ma aflu acum foarte aproape de bunul Dumnezeu si nu imi mai trebuie decat sa intind o mana inspre El, ca sa Il pipai. Il voi astepta pe bunul Dumnezeu in Atelierul meu."
La miezul noptii, in primele ceasuri ale zilei de 16 martie 1957, marele sculptor Constantin Brancusi, in varsta de 81 de ani, trece la cele vesnice. Mai apoi, in ziua de 19 martie, el este inmormantat in cimitirul de pe strada Montparnasse. Dupa moartea sa, ca un omagiu postum, amplul monument din Targu Jiu a fost restaurat si asezat sub protectia statului, dupa ce fusese lasat in parasire si aproape demolat.


Cuvinte ale unui artist exilat 
Cuvintele ramase de la Constantin Brancusi sunt suficiente pentru a ne da seama de maturitatea lui spirituala si artistica. Lucrarile artistice realizate de-a lungul vietii au emanat in mod firesc din insasi viata lui simpla, caracterizata de credinta si cuviosie. Referindu-se la cumintenia artei sale, Brancusi obisnuia sa spuna: "Eu am vrut sa inalt totul dincolo de pamant. Eu am facut piatra sa cante pentru Omenire. Sculpturile mele sunt chiar si pentru cei orbi. Ceea ce va daruiesc eu este bucurie curata."
"M-am sacrificat intotdeauna pe mine insumi. Mi-am lasat dalta si ciocanul si am slefuit materia cu propriile-mi maini. Mi-am lasat sculpturile sa se joace cu cerul si cu oamenii, dovedind lumii ca este cu putinta o sculptura a focului. Libere, ele erau mereu altfel iubite de oameni, ele insele mereu altfel iubind. Dar operele nu ajung niciodata la o desavarsire completa, pentru ca insasi materia nu este desavarsita."
"Sculpturile mele nu trebuie respectate, ci trebuie iubite, sa iti vina sa te joci cu ele. Vreau sa sculptez forme care sa dea bucurie oamenilor. Ceea ce are intr-adevar rost in arta este bucuria. Nu ai neaparata nevoie sa intelegi teoretic. Te face fericit ceea ce vezi? Asta e totul! Misiunea Artei este sa creeze bucurie... si nu se poate crea artistic decat in echilibru si in pace sufleteasca, iar pacea se obtine prin renuntare. Bucuria si pacea, pacea si bucuria, iata ce este de dobandit!"
"Iubesc tot ceea ce se inalta. Pasarile maiestre m-au fascinat si nu m-au mai eliberat din mreaja lor niciodata. Eu nu am cautat, in toata viata mea, decat esenta zborului! Eu nu creez Pasari, ci zboruri. Sculptura nu este altceva decat apa. Apa insasi!"
"Arta trebuie sa odihneasca si sa vindece contrarietatile interioare ale omului. Ea are aceasta misiune terapeutica: sa ne amintim de acel "catharsis" aristotelic. O sculptura desavarsita trebuie sa aiba darul de a-l vindeca pe cel care o priveste. Arta trebuie sa apropie, nu sa indeparteze, sa umple, iar nu sa sape prapastii in bietele noastre suflete... si asa destul de rascolite de intrebari. In Arta nu exista straini."
"Noi nu intelegem si nu vedem viata reala decat prin rasfrangerile si stralucirile ei. Functia artistului ramane aceea de a descifra semnele ascunse ale naturii si de a interpreta misterele universului. Semne se afla peste tot. Numai sa stii sa le vezi. Da. Pretutindeni dai de semne. Nu-i nevoie sa cautam formule obscure sau taine de nepatruns. Cand ti-e draga viata, iti ies in cale semnele si-i destul sa le privesti cum trebuie, ca sa le patrunzi talcul. Cei cu inima curata, copiii mai ales, le zaresc cei dintai. Priviti lucrarile pana cand le vedeti. Cei care au ajuns aproape de Dumnezeu le-au vazut."
"Cand o societate nu mai cunoaste, sau amesteca binele cu raul, ea se afla deja pe povarnisul pierzaniei. Oamenii vad lumea ca pe o piramida fatala si se inghesuiesc inauntru-i, pentru a ajunge cat mai sus, inspre varfu-i, drept pentru care se si sfasie intre ei si sunt cu totul nefericiti (nemultumiti). Pe cand, dimpotriva, daca ar creste si s-ar implini in chip firesc, daca s-ar dezvolta ca si spicul de grau pe campie, fiecare ar fi ceea ce trebuie sa fie sau ar putea fi.
Dumnezeu este pretutindeni si simti asta cand uiti cu desavarsire de tine insuti, cand te simti umil si cand te daruiesti. Eu ma aflu acum foarte aproape de bunul Dumnezeu si nu imi mai trebuie decat sa intind o mana inspre El, ca sa Il pipai! Nu mai sunt demult al acestei lumi. Sunt departe de mine insumi, desprins de propriul meu trup... ma aflu printre lucrurile esentiale. Il voi astepta pe bunul Dumnezeu in Atelierul meu."
                                                                                            Cugetari ale lui Constantin Brancusi


surse foto; http//:maramedia.ro, http//:wikipedia.ro

Sunt proaste femeile agresate fizic de parteneri? Ce ziceti, chiar si-o merita?.... Sau...


Va propun astazi un alt subiect, unul care de obicei starneste revolta si multe pareri categorice... 

Ce spuneti despre violenta in cuplu, despre violenta asupra femeilor? De ce sunt batute si mai ales de ce accepta sa fie batute? De ce nu pleca din casa imediat cum li s-a dat prima palma? Nu credeti oare ca e ceva mai mult decat pura inconstienta? 

Parca si aud aceleasi raspunsuri clasice: ”pai daca e proasta, asa-i trebuie, trebuia sa plece de langa nebunul ala” sau ”inseamna ca ii place daca nu se desparte/divorteaza de el” ori ”e masochista si n-ai cu cine discuta”.

Ideea acestui articol a pornit de la  discutie cu o doamna profesor universitar care, daca puteti crede sau nu, are aceasta problema de ani de zile, iar sotul nu este un muritor de foame sau un incult, este un foarte bun inginer...  Si sa nu va inchipuiti ca a venit si mi-a spus dansa, nu. Intamplarea a facut ca familiile noastre sa locuiasca pe aceeasi scara, in apartamente situate unul sub celalalt. Si cum la bloc certurile sunt mai mult publice decat private, va dati seama ca auzeam cateodata ce se intampla.

Nu putine au fost cazurile cand, ingrijorat de ce se intampla acolo, am mers si am batut la usa, in ideea ca nemernicul ala merita o mama de bataie zdravana, asa cat s-o tina minte toata viata. Trebuie sa mentionez ca nu mi s-a deschis niciodata dar cearta se mai aplana, poate bataia continua dar ”onorabilul” macar nu mai striga... Intr-o convorbire telefonica am cerut si parerea unei amice, psiholog si am ajuns la concluzia ca daca merg si eu cu gura mare, sa aplanez conflictul nu fac nimic altceva decat sa-i ingreunez situatia femeii. Poate as fi chiar cauza altor batai viitoare...

Intr-una din zilele trecute, intorcandu-ma de la lucru, ma intalnesc cu doamna de care va povestesc la lift. Era vizibil epuizata, si extrem de rusinata pentru ca e si ea constienta de situatia ei. Am rugat-o, daca poate, sa ne intalnim intr-o zi, dupa terminarea cursurilor la universitate, sa mai povestim.  Fiica dansei mi-a fost si colega de generala deci relatiile sunt destul de apropiate, insa nu mai vorbisem de mult timp cu dansa. A acceptat, spunandu-mi ca i-ar face placere, mai ales ca sa (citez) ”nu o mai privesc ca pe o ciudatenie”...

In ziua stabilita, ne-am vazut si am discutat deschis despre situatia dansei. Nu va pot reda exact dialogul acelei intalniri din respect pentru d-na in cauza, insa am sa incerc sa schimb cateva pareri referitoare la psihologia femeii batute.

In primul rand, cazurile de violenta asupra femeilor nu sunt generate, asa cum se crede in general, de lipsa de educatie. E adevarat ca sunt multe cazuri si in familiile sarace dar nu sunt singurele. Cazul pe care vi l-am prezentat anterior nu este singular si va reamintesc, vorbim despre o doamna profesor universitar cu o cariera de exceptie. Ganditi-va ca despre foarte multe astfel de cazuri nu auziti pentru ca femeile vor sti mereu sa disimuleze mai bine decat barbatii situatiile rusinoase si pentru ca ele pun mult mai mult pret pe imaginea pe care o afisaza in public

Si totusi, ce le face sa accepte o situatie atat de neplacuta?!

Psihologii puncteaza faptul ca femeile care accepta sa continue relatii in care sunt maltratate s-ar putea imparti in 2 categorii:

- prima, cea in care femeia a fost supusa mai multor tipuri de violente, incepand cu cea verbala, inca din copilarie (atentie deci la excesul de bataie asupra copiilor) iar la maturitate accepta acelasi tratament pentru ca alta varianta nu stie. Acestei femei nu i s-a dat posibilitatea sa-si exprime sentimentele, i s-a spus mereu acasa ca barbatul este capul familiei si ca el trebuie respectat cu orice pret...

- cea de-a doua categorie, a femeilor care au avut o relatie foarte frumoasa la inceput (de regula bataile au aparut dupa casatorie) si pur si simplu nu se pot sa accepte realitatea, ca oamenii pe care i-au iubit, sunt acum agresorii lor si asteapta cumva sa dispara ”personajul negativ” din partener pentru a reveni la starea initiala.

Stiu, veti spune ca in ambele cazuri nu e logica o asemenea gandire. Si sunt de acord cu dvs, insa trebuie sa aveti in vedere faptul ca aceste femei sunt efectiv traumatizate psihic. Li se spune de atatea ori ca sunt proaste, ca sunt incapabile, ca nu sunt bune de nimic incat ajung sa creada si sa intre intr-o stare de paralizie psihica. Nu comparati gandirea unui matur care a crescut in conditii normale, care a avut sansa sa cunoasca oameni care sa-i dezvolte latura spirituala si inteligenta emotionala cu al unuia caruia i s-au impus cu forta niste sabloane, niste clisee gresite... 

Aceste persoane sunt traumatizate psihic, chiar credeti ca ele sunt mandre de faptul ca sunt batute cu regularitate? Credeti ca ele nu stiu ca nu e normal ce li se intampla? Sunt femei care doar la vederea partenerului incep sa tremure sau au stari de voma! Credeti ca mai putem vorbi despre niste femei normale, care sa reactioneze normal?

Cum se ajunge in aceasta situatie difera de la caz la caz, despre prima categorie descrisa mai sus ne-am lamurit, acolo bataia e obisnuinta. Acolo femeia ajunge cateodata sa faca lucruri care si in mod normal ar da nastere certurilor, insa ea merge pe principiul ca si daca sta cuminte si daca nu, oricum ia bataie. 

Despre cea de-a doua categorie insa nu mai putem spune acelasi lucru. Aici intervin mai multi factori, Unul ar fi ca ea trebuie sa-si asume o alegere gresita in fata tuturor. Al doilea, insistentele partenerului, scuzele, promisiunile sau chiar juramintele ca se va schimba si nu se va mai repeta vreodata bataia. Al treilea, faptul ca daca au copii, incearca sa-si disimuleze lipsa de putere psihica cu o idee de genul: ”copilul trebuie sa creasca intr-o familie cu mama si tata. Am sa stau de dragul lui si am sa ma prefac mereu ca totul e bine, macar pana creste.”

Sunt destule femei care au dezvoltat un soi de dubla personalitate. Adica odata intrate in casa stiu ce le asteapta si intra in starea de ”victima” dar au cariere infloritoare, pe post de escapada, spre care isi canalizeaza toate energiile si toate sperantele. Cred ca acesta este si cazul doamnei despre care va povesteam la inceputul articolului...

Repet, ganditi-va ca nu vorbim despre niste persoane cu un psihic puternic ci de niste persoane adaptate la o situatie strigatoare la cer, din punct de vedere social. Si atunci cum ne-am putea astepta la niste reactii normale? De unde credeti ca pot gasi resurse interioare pentru a merge mai departe, pentru a pleca de langa partenerul frustrat? Societatea nu le ajuta, le blameaza, si poate si astfel de femei si-ar putea regasi echilibrul daca le-am ajuta, fie chiar si cu o vorba buna, in loc sa le ocolim si sa le marginalizam, sa le aratam cu degetul, uite ce proasta e aia ca sta cu X-ulescu si ala o bate de o nenoroceste! Unde mai pui ca oricum statul nu le ofera o protectie constanta, si femeile astea nu curajul sa-si inchipuie cum ar fi viata dupa ce ar pleca din locul respectiv, daca agresorul le-ar gasi oriunde s-ar ascunde...

Psihologia barbatului agresor este un alt subiect extrem de delicat. Daca stam sa analizam ce fel de om ar ajunge la asemenea stari, incat sa nu se mai controleze psihic si sa ajunga dependent de postura pe care i-o ofera bataia, s-ar putea sa ajungem tot la niste probleme care l-au afectat din copilarie. Sau e posibil ca anumite depresii sa-si fi pus atat de mult amprenta asupra personalitatii lui incat sa-si piarda controlul si sa faca lucruri ingrozitoare. Si acesti oameni se comporta asa pentru ca au un psihic defect. Autoritatea pe care le-o ofera frica victimei le descopera mereu alte trasaturi comportamentale pe care nici macar n-au banuit ca le-ar avea. Sunt destule cazuri cand barbatul plange in timp ce isi bate partenera... A nu se intelege insa ca le iau apararea agresorilor! In niciun caz! 

Nu am nici pe departe pretentia de a epuiza acest subiect, e extrem de complex, am vrut doar sa va atrag atentia, sunt multi romani care prefera sa trateze aceste chestiuni destul de superficial. Suntem obisnuiti de mici sa punem etichete si sa denigram oamenii din jurul nostru care nu afisaza mereu un zambet prietenesc, fara sa admitem ca am putea gresi...

In incheiere am s-o citez pe d-na profesor universitar: ”stam si induram bataia pentru ca altceva nu stim”...
Cam asta e si starea actuala a Romaniei, nu?...

Cu toata pretuirea,
Pavel Dinu

sursa foto:http://florinpeblog.files.wordpress.com

marți, 18 februarie 2014

In memoria celor care au fost pentru Romania in acelasi timp, elita intelectualitatii si carne de tun comunist...




Voi n-ati fost cu noi în celule - de Radu Gyr

Voi n-ati fost cu noi în celule
să stiti ce e viata de bezne,
sub ghiare de fiara, cu guri nesatule,
voi nu stiti ce-i omul când prinde să urle,
strivit de catuse la glezne.


Voi n-ati plans în palme, fierbinte,
strapunsi de cutitul tradarii.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n-ai dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele tarii.


In cantec cu noi laolalta
trecand printre umbre peretii,
voi n-ati cunoscut frumusetea inalta
cum dorul irumpe, cum inima salta
gonind dupa harpele vietii.


Ce-i munca de brate plapande,
ce-i jugul, ce-i ranjet de monstru,
cum scartie osul când frigul patrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveti de unde
să spuneti aproapelui vostru.


Voi nu stiti în crunta-nchisoare
cum minte speranta si visul,
când usile grele se-nchid în zavoare,
si-n teama de groaznica lui inclestare
pe sine se vinde invinsul.


Ati stat la ospete-ncarcate
gonind dupa fast si orgoliu,
nici mila de noi si nici dor, nici dreptate,
nici candel-aprinsa si nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.


Asa sunteti toti cei ce credeti 
ca pumnul e singura faima.
Fatarnici la cuget, pe-alături ne treceti,
când noi cu obrajii ca pamantul de vineti,
gustam din osanda si spaima.


Când portile sparge-se-or toate
si mortii vor prinde să urle,
când lanturi si ziduri cadea-vor sfarmate,
voi nu stit ce-nseamna-nvierea din moarte,
căci n-ati fost cu noi în celule.


sursa foto:http://neclintit.files.wordpress.com

luni, 17 februarie 2014

CAUCIUCURILE DE IARNA: SAU CUM NE FURA GUVERNANTII CU LEGEA IN MANA!




Pentru ca nu vreau sa ma dau expert in ce nu sunt, de data asta va las pe maini sigure  si va propun un subiect care  cu siguranta va face obiectul multor controverse legale. Nu doar pentru conducatorii auto, am sa va reproduc mai jos textul unui articol scris de un om mult mai avizat in domeniu decat mine... Poate va e de folos sa stiti cateva amanunte legate de aceasta chestiune si daca aveti intrebari, va asigur ca veti primi raspunsuri pertinente.

”In ultimii ani, in Romania a ajuns sa se fure cu legea in mana. Si nu spun vorbe mari! In loc ca actele normative sa serveasca binelui si interesului general, ele au ajuns doar un pretext si un mijloc de imbogatire a unor “baieti de afaceri destepti”, cu conexiuni deloc neveroase si deloc dezinteresate in mediul politic la varf.

Asa este si cazul de-acum celebrei si mult-hulitei Ordonante de Guvern nr. 5/2011, care impune obligativitatea echiparii autoturismelor cu anvelope de iarna in sezonul rece, ce a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 80, din 31 ianuarie 2011, si a fost aprobata prin Legea nr. 161/2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 503 din 14 iulie 2011, numita de noi in continuare, pe scurt: OG 5/2011.

CE SPUNE O.G. 5/2011
Actul normativ obliga pe soferi sa aiba masinile dotate cu anvelope de iarna atunci cand circula pe drumurile publice acoperite cu zapada, gheata sau polei, deci utilizarea cauciucurilor de iarna este influentata doar de starea carosabilului, nu si de un anumit anotimp sau de o anumita durata de timp. Lipsa echiparii cu cauciucuri de iarna a masinilor aflate in trafic pe drumurile publice acoperite cu zapada, gheata sau polei, reprezinta „contraventie, iar soferii astfel surprinsi de politie risca sa ramana fara certificatul de inmatriculare si sa plateasca si o amenda din clasa a IV-a de sanctiuni (de la 9 la 20 de puncte-amenda), adica o amenda cuprinsa intre 765 si 1700 de lei.

Dar, fiindca acest act normativ este unul incomplet si contradictoriu, neclaritatile deja genereaza interpretari, si, de multe ori, abuzuri.

PRIMA NECLARITATE: SUNT CAUCIUCURILE „ALL SEASONS” INCLUSE IN CATEOGRIA ACCEPTATA DE LEGE CA FIIND ASIMILATE „CAUCIUCURILOR DE IARNA”?

Anvelopele de iarna sunt acelea ce au pe ele inscriptii/simboluri de tipul „M+S”, „M.S.”, „MS” sau „M&S”, literele M si S reprezentand initialele cuvintelor englezesti "Mud" and "Snow", adica: "noroi/namol" si, respectiv, "zapada".

Intr-un comunicat ceva mai vechi al Ministerului Transporturilor, se specifica faptul ca: “Anvelopele denumite comercial „all seasons” sau 4S, ca si cele Alpin, Mountain sau Winter, pot fi acceptate daca au marcajul specific anvelopelor de zapada (M+S, M.S., M&S)”.

Poltia rutiera vine si contrazice Ministerul Transporturilor si zice ca in aceasta categorie nu intra anvelopele marcate numai ,,all seasons”.

A DOUA NECLARITATE: CARE E NUMARUL OBLIGATORIU DE CAUCIUCURI DE IARNA? 2? 4? 6? 8? …

Deoarece prevederile legale sunt iar neclare, sunt dicutii interminabile si pe tema numarului cauciucurilor de iarna care trebuie sa echipeze un autoturism/autovehicul.
Astfel, potrivit Directiei Rutiere din IGPR, ar trebui sa se aplice urmatoarele reguli:
- autovehiculele de transport persoane cu maxim 9 locuri pe scaune, inclusiv cel al conducatorului auto, deci si autotusimele personale, trebuie sa fie echipate cu anvelope de iarna pe toate rotile.
- prevederea de mai sus se aplica si la autovehiculele de transport marfa cu o masa totala maxima autorizata mai mica (sau egala) de 3,5 tone.
- vehiculele transport de marfa de peste 3,5 tone si cele de transport de persoane cu peste noua locuri trebuie sa fie echipate cu anvelope de iarna numai pe axele de tractiune.

O masura minima de siguranta ar fi reprezentata, totusi, de faptul ca vehiculele aflate in trafic sa fie echipate cu anvelope de iarna pe rotile axei/axelor de tractiune sau sa aiba montate pe aceste roti lanturi sau alte echipamente antiderapante omologate.

A TREIA NECLARITATE: CINE TE POATE CONTROLA IN TRAFIC DACA AI AUTOTURISM ECHIPAT SAU NU CU CAUCIUCURI DE IARNA?

Dincolo de toate discutiile, singura autoritate abilitata sa controleze daca ai sau nu masina dotata cu anvelope de iarna este politia rutiera, pentru toate tipurile de autovehicule/autoturisme.

Insa, pentru autovehiculele de transport marfa care au o masa totala maxima autorizata mai mare de 3,5 tone si pentru autovehiculele de transport persoane cu mai mult de 9 locuri pe scaune, inclusiv cel al conducatorului auto, sunt indreptatite sa le controleze si Inspectoratului de Stat pentru Controlul in Transportul Rutier (ISCTR), care, de la data de 4 decembrie 2011 a preluat aceste atributii de control de la Autoritatea Rutiera Romane , de la Registrul Auto Roman, si dela Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania.

In nici un caz, nu au astfel de atributii, in controlarea dotarii cu cauciucuri de iarna a autovehiculelor, agentii din Politia locala, chiar daca aceasta are anumite atributii in domeniul circulatiei.

A PATRA NECLARITATE: CAT DUREAZA UN CONTROL LEGAT DE DOTAREA MASINILOR CU ANVELOPE DE IARNA?

Deoarece durata controlului in trafic privind anvelopele de iarna nu este legal prevazuta, Politia rutiera comunica faptul ca se urmareste sa se limiteze la minim timpul de verificare, iar Ministerul Transporturilor comunica faptul ca verificarea anvelopelor poate dura cel mult 15 minute, fara a se verifica integral starea tehnica a autovehiculului.
In acest sens, Politia Rutiera are o serie de norme interne privind efectuarea unitara a controalelor, ce vizeaza dotarea cu anvelope de iarna, care sunt respectate intocmai de toti lucratorii de politie rutiera, iar verificarile efectuate in trafic de lucratorii de politie rutiera se refera la anvelopele care au alte dimensiuni sau caracteristici decât cele prevazute in cartea de identitate a vehiculului, prezinta taieturi sau rupturi ale cordului ori sunt uzate peste limita legal admisa; cu aceasta ocazie se controleaza si echiparea cu anvelope de iarna.

A CINCEA NECLARITATE: CARE ESTE ROSTUL OBLIGARU LA ECHIPAREA CU CAUCIUCURI DE IARNA, DACA STATUL NU SE OBLIGA LA NIMIC!

IN SENSUL CA NU SE OBLIGA SA-TI ASIGURE DRUMURI CURATATE PE CARE SA MERGI CU CAUCIUCURI DE IARNA!?

SI NICI NU RASPUNDE CONTRAVENTIONAL DACA NU O FACE!

OG 5/2011 mai prevede si faptul ca şoferul unei maşini fără cauciucuri de iarnă care blochează un sector de drum riscă o amendă cuprinsă între 5.000 şi 8.000 de lei şi va fi nevoit să suporte costurile aferente intervenţiei de degajare a sectorului de drum afectat.

Am vazut insa ca, incepand cu vremea si cu iarna polara pe care o experimentam la maxim cu totii incepand din 24 ianuarie a.c. [n.a. - 2014], nenumarati soferi, chiar daca aveau anvelope de iarna montate pe masini, au ramas impotmoliti in nametii ce faceau sa dispara orice bruma de drum, si masinile au fost abandonate cu zilele in troiene.

Si de aici, se nasc o serie de intrebari legitime, de dubii si de frustari in legatura cu bunele intentii ale autoritatilor noastre, care au edictat si aplica un astfel de act normativ, ilogic din multe puncte de vedere:

- statul, ca partener egal de drum al soferilor, de ce nu si-a trecut si el in OG 5/2011 obligatia de a asigura soferilor drumuri curatate pe care acestia sa circule cu masinile echipate cu cauciucuri de iarna?

- Acelasi stat, in situatia [cum e si cea actuala] in care nu-si indepli-neste obligatia legala si morala de a curata drumurile publice, de ce nu si-a prevazut in OG 5/2011 un capitol special de sanctiuni?

- La ce folos sa echipezi masinile cu cauciucuri de iarna, daca acestea sunt la fel de „performante” ca si cele de vara, si nu reusesc sa te scoata deloc din nameti?

Si lista intrebarilor ar putea continua!
Dar, lasam si cititorilor sa-si exprime parerea, vizavi de acest articol si, mai ales, vizavi de subiectul tratat in articol.
Asteptam comentariile voastre mai jos!”

de Tudor AURELIAN
sursa foto:http://www.ziuaveche.ro