Loading...

luni, 10 februarie 2014

Informeaza-te! - Efectul tabletelor asupra copiilor!


Cu siguranta aceasta este o tema care genereaza multe pareri pro si contra si totusi nu ma feresc sa o pun in discutie poate si datorita faptului ca fenomenul ia amploare atat de mult si parintii for fi primii raspunzatori pentru sanatatea si pentru reusita in viata a copilor. Avem o noua generatie de copii, numiti inafara I-KYDS, cum va suna asta? 

Copii nostri, in special cei mai mici, chiar au nevoie de tablete? Sau si acest nou gadget este inca o usurare a parintilor care sunt prea obositi sa-si mai supravegheze copilasii?

Ei si daca fac bine, si daca nu, am sa va prezint o serie de pareri si opinii avizate pe aceasta tema, ramanand ca dvs sa trageti propriile concluzii. Indiferent ce alegeti sau ce ati ales deja sa faceti cu copii dvs, cred ca inainte de a da un verdict clar, trebuie cunoscute ambele pareri, si pro si contra.


Tableta nu ajută copiii sub 6 ani
Doi psihologi, care au urmărit comportamentul mai multor copii mici cărora părinţii le-au făcut cadou o tabletă, şi-au expus, observaţiile personale. Psihologii atenţionează că aceste gadgeturi creează foarte uşor dependenţe şi nu le recomandă deloc copiilor sub şase ani. Psihologul Elena Vladislav, specializată în psihologia copiilor, susţine că, dacă un copil consumă mult timp în faţa unei tablete, mai târziu poate suferi de o tulburare care se manifestă prin imposibilitatea de concentrare asupra unui anumit subiect sau unei anumite acţiuni, adică de aşa numitul ADHD.
„Viteza mişcărilor jocurilor de pe tabletă se poate transforma în viaţa reală într-o hiperactivitate la nivel motric. Mulţi copii care se joacă foarte mult timp devin copii agitaţi şi hiperactivi, pentru că lor li se imprimă un anumit ritm al acţiunii şi vor să se mişte la acelaşi ritm. Nu mai au răbdare să facă activităţi care presupun manualitate, răbdare sau abilităţi de logică”, explică Vladislav. Psihologul susţine că jocurile pe tabletă nu sunt specifice copilului mic. Potrivit stadiilor de dezvoltare stabilite de psihologi, în primii ani de viaţă, copilul învaţă explorând şi exersându-şi capacităţile motrice. Copiii la vârsta de 2-3 ani sunt în faza senzorio-motorie, ei au nevoie să-şi dezvolte inteligenţa prin activităţi care implică motricitatea. În schimb, tableta îi implică numai la nivel vizual şi le limitează astfel câmpul cunoaşterii. „Am văzut copii mici, la zile de naştere sau petreceri şi fiecare era cu tableta lui. E uimitor, nu-i mai vezi jucându-se, nu-i mai vezi vorbind între ei. Eu personal am văzut copii care nu sunt în stare să se joace altfel. Vin cu tableta şi nu mai interacţionează cu ceilalţi, iar asta mi se pare dramatic. Abilităţile sociale la aceasta  varsta se exersează”, mai spune psihologul.
Pe două observaţii importante vrea psihologul să pună accentul: excesul de joc pe tabletă le poate imprima copiilor o hiperactivitate, iar aceştia mai târziu nu se mai pot concentra foarte bine, nu mai au răbdare să ducă o activitate la bun sfârşit. Şi în timp, pierd abilitatea de a comunica de ceilalţi. „Ei nu mai ştiu să comunice în joc, să aibă toleranţă la frustrare în joc”, punctează psihologul.
„Scurtăturile nu facilitează dezvoltarea, ci creează dependenţa”
„Părinţilor le este mai comod să plaseze copilul în faţa unui astfel de device, decât să interacţioneze cu el, să facă lucruri care l-ar ajuta să se dezvolte fizic şi psihic. Părintele îşi creează astfel un timp liber, pe care îl va plăti scump mai târziu”, spune şi psihologul Cătălina Constantin.
Aceasta explică de ce jocurile de puzzle şi logo pe suport fizic sunt mai benefice pentru copil decât cele de pe tabletă. „Puzzle-ul in timp real înseamnă joacă, pe tabletă jocul respectiv se transformă într-o competiţie între copil şi aparat. În plus, toate aceste programe pe computer au un gen de recompense. Copiii nu doresc să aibă feedback-uri negative şi pierd noţiunea timpului jucându-se”, spune Cătălina Constantin.
Astfel, psihologii atrag atenţia că măsura este cuvântul cheie. Părintele trebuie să gestioneze foarte atent relaţia copilului său cu tableta. La preşcolari dependenţele de tehnologie se creează foarte uşor, aproape instantaneu. „Una este să aibă acces copilul o jumătate de oră pe zi, de câteva ori pe săptămână, şi alta este să fie lăsat cu device-ul ore întregi, în fiecare zi. Dependenţa de calculatoare nu e un mit, ci este o boală gravă care se lasă cu depresie, cu izolare socială, cu stimă de sine scăzută, cu tentative de suicid”, adaugă Constantin.
Dându-le tableta pe mână, unii părinţi au impresia că dezvoltă inteligenţa copilului, lucru contrazis de psihologi. Aceştia susţin că jocurile din lumea virtuală sunt repetitive şi mecanice, nu dezvoltă imaginaţia copilului, aşa cum o fac cele pe suport fizic.
„Părinţii trebuie să-şi înveţe copiii să se descurce singuri, să devină independenţi. Să ştie să rezolve probleme, să ştie să ceară ajutorul, lucrurile astea nu le găseşti în nicio tabletă. Scurtăturile pe care ţi le oferă tableta nu sunt de dorit, pentru că nu facilitează dezvoltarea, ci dependenţa”, conchide psihologul Cătălina Constantin.
Testele unui profesor 
De ce le cumpără părinţii propriilor copii tablete? Primul răspuns, şi cel mai des întâlnit, este, desigur, că îi fac mai inteligenţi. Am cunoscut părinţi care spun că băiatul sau fata a învăţat formele geometrice, numerele sau literele de pe tabletă. Timpul petrecut de cei mici în faţa unui ecran este scuzat prin acest concept: „educaţie“. Toţi aceşti părinţi ar ”radia de fericire” dacă ar avea cunoştinţă de testele realizate de Philippe Meirieu, un profesor de ştiinţele educaţiei din Franţa. Acesta şi-a îndemnat elevii, majoritatea utilizatori de tablete, să parcurgă o serie de teste, datând din 1935, bazate pe conceptul de „puzzle“. Prima concluzie a fost că, spre deosebire de elevii interbelici, cei de astăzi reuşesc mult mai greu să-şi menţină trează atenţia. În schimb, ceea ce elevii din 1935 făceau în 15 minute, cei din zilele noastre rezolvă, chiar mai bine, în numai 5 minute. Problema apărea ulterior, în momentul în care elevii erau rugaţi, la câteva zile distanţă, să explice metoda de lucru prin care au rezolvat problema. Extrem de puţini îşi mai aminteau. Cercetătorii pun această piedere a memoriei tocmai pe seama ecranului, a trecerii de la un hypertext la un altul, spre un loc final care nu mai are nicio legătură cu cercetarea iniţială. Or, ceea ce dă forţă memoriei este tocmai coerenţa. Iar fără memorie, avem parte de „executanţi“ buni, dar fără metodă, fără logică de sistem. 

Ipoteza „Sartori“ 
Potrivit autorului Giovanni Sartori, autor al lucrării „Homo videns“, ceea ce diferenţiază omul de celelalte animale este capacitatea unică de a abstractiza. Prin natura lui, omul nu poate dobândi cunoştinţe altfel decât prin cuvânt, acesta fiind singurul vehicul care îi stimulează această capacitate unică. În locul lui însă, omenirea a instalat imaginea, făcând astfel ca vizibilul să ia locul inteligibilului. Din păcate însă, afirmă Sartori, imaginea este un fapt mediat, ce necesită clarificări, clarificări ce au loc tot prin cuvânt. Aceasta ar fi şi explicaţia pentru care tinerii crescuţi în faţa ecranelor par să aibă probleme de integrare în lumea înconjurătoare.

Lupta emisferelor
Leon Zăgrean este iniţiatorul primului laborator din România dedicat exclusiv neuroştiinţelor, un Centru de Excelenţă în ţară. Numele disciplinei pare desprins din filosofie sau cel puţin dintr-o disciplină ce operează, mai degrabă, cu concepte, decât cu experimente, dar ilustrează destul de bine situaţia actuală a cercetărilor asupra creierului. De unde putem porni pentru a crea ipoteze şi a încerca să obţinem rezultate ce ar ajuta cercetarea ştiinţifică viitoare? Prima variantă ar fi experimentul în condiţii de laborator şi concluziile acestuia. Iar acestea sunt clare: utilizarea instrumentelor de tipul computerului sau a tabletei conduce la supradezvoltarea emisferei cerebrale stângi, în detrimentul celei din dreapta. Emisfera stângă este partea „digitală“ a creierului nostru, cea responsabilă de aritmetică, limbaj, cifre, categorii. Emisfera dreaptă este partea „analogică“, cea a culorilor, formelor, înţelegerii metaforelor şi a nuanţelor. Supradezvoltând inteligenţa numerică, acei expuşi conţinutului furnizat de tablete trec printr-un proces asemănător celui suferit de persoanele autiste. „Calculatorul este benefic până la un punct. El dezvoltă noi capacităţi ale creierului şi noi circuite în munca directă, abstractă, cu computerul. Dar copiii de azi nu putem spune că sunt mai deştepţi fiindcă sunt conectaţi mereu la computer. Poate că sunt mai pricepuţi în a face nişte lucruri, dar, uneori, partea emoţională este afectată şi acest lucru va fi pe nota de plată pentru generaţiile viitoare: amputarea afectivă, lucrul şi interacţiunea scăzută cu semenii, diminuarea vieţii reale“, explică profesor doctor Dafin Mureşanu, preşedintele Societăţii de Neurologie din România.
Cercetătorii sud-coreeni au numit-o „demenţa digitală“. Sună îngrozitor. Prestigioasa publicaţie franceză „Philosophie magazine“ publica, în octombrie 2013, cifrele din spatele acestui concept: aruncăm o privire asupra smartphone-ului la fiecare 6 minute, îl utilizăm aproximativ 2 ore şi 8 minute în fiecare zi, dintre care doar 12 minute sunt rezervate scopului său primar: de a da şi a primi apeluri de la alţii. „Le Nouvel Observateur“ folosea cuvântul „nebunie“, într-un dosar, publicat pe 17 octombrie 2013, dedicat modului în care noua tehnologie ne-a ocupat viaţa. „Internetul activează aceleaşi zone cerebrale precum drogurile. Iar ecranul este ca zahărul. Îţi provoacă o plăcere imediată şi dependenţă pe măsură“, declara, în dosarul citat, Cristophe André, medic psihiatru la Spitalul Sainte-Anne, din Paris. Priviţi atent în jur, în orice loc v-aţi afla, de-a lungul unei zile. Inevitabil, la o scară mai mică sau mai mare, veţi vedea următoarea imagine: oameni în toată firea, cu aparate în mâini, trimiţând mailuri, verificând profiluri, modificând status-uri pe Facebook, răspunzând la mesaje pe Twitter. Secvenţe cu oameni aflaţi în acelaşi loc, însă, chiar şi pentru câteva secunde, într-o perfectă izolare de sine şi de lumea din jur. Iar când tehnologia a intrat atât de puternic în viaţa oamenilor mari, era o chestiune de timp până ce mica generaţie va deveni expusă.  

Este clar ca generatiile viitoare se vor tehnologiza tot mai mult, insa cu ce pret? Resposabilitatea parintilor este acum mai mare ca niciodata pentru ca ofera pe tava micutilor niste obiecte la care ei n-au avut acces si ale caror efecte in timp nu le cunosc. Bine, pe unii nu-i intereseaza deloc, important e sa taca cel mic pentru ca ei sa aiba timp sa-si termine treburile. Sunt adept convins al tehnologizarii  controlate, constiente si responsabile, chiar cu riscul de a fi catalogat drept ”invechit”. 

Cu tot avantul tehnologic, este ceva ce tehnologia nu a inventat si nu va inventa vreodata: omul, gandirea si sentimentele.

Alegeti constient si aveti grija la excese!


Ma inclin in fata dvs, cu tot respectul,
Pavel Dinu

surse:http://adevarul.ro/, http://m.romanialibera.ro, http://i.telegraph.co.uk, http://i.dailymail.co.uk/
Trimiteți un comentariu