Doctor in litere, conferentiar universitar, cu o activitate literara variata, Radu Gyr (1905-1975) a imbratisat cu daruire crezul generatiei sale, pentru care a si fost condamnat la 12 ani de inchisoare.
Trimis pe frunt, pentru "reabilitare", la întoarcerea in tara este inchis din nou. In 1956 este eliberat - se pare ca la interventia presedintelui Indiei, rugat in acest sens de Eliade - dar nu pentru multa vreme. In 1958 este arestat din nou si condamnat la moarte pentru poezia "Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane!" socotita a fi "manifest revolutionar". Pedeapsa i se comuta la munca silnica pe viata. Este dus la Aiud, unde cu slove de gend (caci hartia si creionul nu existau, iar scrisul cu pai pe bocacul prafuit era o crima aspru pedepsita) a faurit mii de versuri - hrana, haina si caldura pentru detinutii flamanzi, goi si inghetati. Desi regimul comunist l-a discreditat - in inchisoare si dupa eliberare - silindu-l sa-si renege crezul, poetul a lasat o "marturisire de credinta" care-i serveste ca pledoarie de dincolo de moarte.
"Eu am avut o credinta. Si am iubit-o. Daca as spune-o altfel, daca as tagadui-o, dumneavoastra toti ar trebui sa ma scuipati in obraz. Indiferent daca aceasta credinta a mea pare astazi buna sau rea, intemeiata sau gresita, ea a fost pentru mine o credinta adevarata. I-am daruit sufletul meu, i-am inchinat fruntea mea. Cu atat mai intens sufar azi, când o vad insangerata de moarte. Prabusiri de idealuri, naruiri de aspiratii inregistram cu totii. Si poate, uneori gresim tocmai in credintele noastre cele mai curate, cele mai cinstite. Istoria va vedea unde am gresit si unde nu." (Radu Gyr)
"Pe langa rugaciune, lumina poeziei lui Radu Gyr a fost liantul care a legat inima de inima, suflet de suflet, ca zalele lanturilor care ne rodeau gleznele. Versul lui se traia. Era pentru noi haina si hrana, apa si caldura. O strofa, doua ne luminau ziua, ne incalzeau noaptea, ne umpleau gamela. Eram bogati.
In vremea aceasta el, topit de foame, ras de boala, inconjurat de ura, scria. Scria in cap, in capul plesuv inainte de vreme, izbit de pereti, de frig, de mizerie. Memoria lui Radu Gyr? N-am termen de comparatie. Freamata celularul si Zarca de ceea ce Dumnezeu ii daruise din belsug: hrana pentru suflete strivite, hrana pentru minti secatuite de lipsa de informatie, de posibilitatea de a fi de folos.
Binecuvântatul calorifer era firul de telefon care lega celula de celula, om de om. Era un zumzet ca de stup. Scara la cer a fost teava caloriferului, pe care circula suvoiul poetic ce intrema si intarea sperantele obiditilor veacului! Punte salvatoare peste prapastii, care a salvat vieti, a vindecat rani.
Cum sa-ti mai fie foame sau frig când sub frunte se instala lumina:
Pe-o spranceana de lumina,
Lang-o lacrima de rai,
Verdea culme carpatina
Rotunjeste dulce plai...
Si plecam pe vechile culmi carpatine, insotiti de Iancu Jianu, de ciobanii Mioritei, "clopotul din stele", de "iconarul de langa rai" si de multimea de eroi din baladele sale. Paraseam celula, fugeam din iad si ne retrageam acolo sus, unde aripile sufletului se desfasurau in voie, in libertate, in toata maretia lor.
Aceasta a fost opera lui Radu Gyr pentru cei mai multi dintre noi. Pluteste in ea duhul crestin, patriotismul neamului nostru spalat cu sange, cu durere, cu rauri de lacrimi" (Ilie Tudor)
Colinda
de Radu Gyr
Maica Domnului Curata,
ad-o veste minunata!
Infloreste-n prag
zambetul tau drag
ca o zi cu soare.
Zambetul tau drag
il asteapta-n prag
cei din inchisoare.
Avenit si-aici Craciunul
sa ne mangaie
surghiunul.
Cade alba nea
peste viata mea,
peste suflet ninge.
Cade alba nea
peste viata mea,
care-aici se stinge.
O, Iisuse Imparate,
iarta lacrimi si pacate!
Vin' de-alin usor
ranile ce dor,
cerul ni-l descuie.
Noi Te-om astepta,
caci pe crucea Ta
stam batuti in cuie!
fragmente din "Fericiti cei prigoniti - martiri ai temnitelor romanesti"
sursa foto: ziaristionline.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu