Invitatie la civilizatie, Romania, baga-ti mintile in cap si recicleaza!!!

Daca intr-un articol precedent va prezentam cum noi, romanii, reciclam pate-urile pentru ca suntem niste oameni absolut respectabili, haideti sa vedem cum stam cu reciclatul gunoiului per total.

Ei si daca mai aveam nevoie de o nominalizare ori de vreun premiu, da, si de data asta suntem pe ulimul loc in Europa. Cifrele oficiale arata ca Romania recicleaza doar 1% din gunoaiele cetatenilor...1%... Halal!
Si ne plangem ca la noi nu se poate, ca nu se vrea, ca ce ne facem? Cine sa ne recicleze gunoiul!? Sa-l recicleze politicienii, ca ei sunt de vina! Sa vina vren X-escu din asta, om-politic sa imi sorteze el gunoiul! Asta ca sa nu mai vorbesc despre deseurile umane, bipede, amatoare de mici si gratare prin paduri, dand din fund pe manele la maxim cu sunci atarnande mai mult pe ei decat pe gratare, care lasa dezastru dupa ce pleaca...Mi se face sila si pe astia i-as obliga sa depuna munca in folosul comunitatii, sa curete, fiecare, cate 2 saptamani la paduri ca sa invete sa respecte natura la care nu si-au adus niciun aport!

Daca la noi stau treburile in halul asta, haideti sa privim peste gard la vecinii mai de doamne-ajuta, ca poate invatam ceva bun...

Conform http://srmagazine.ro/, există (!) o țară în Europa care reciclează cel mai mult din ce consumă, cetăţenii fiind atât de implicaţi în problemele de mediu încât statul este nevoit să importe 800.000 de tone de gunoi în fiecare an.

Suedia se află printre ţările europene care reciclează cel mai mult din ce consumă, cetăţenii fiind atât de implicaţi în problemele de mediu încât statul este nevoit să importe 800.000 de tone de gunoi în fiecare an, scrie The Huffington Post, citat de revista InfoMediu. 20% din termoficarea Suediei provine din arderea deşeurilor, iar peste 250.000 de locuinţe sunt alimentate cu energie electrică din aceeaşi sursă. Din moment ce majoritatea deşeurilor sunt reciclate, statul suedez este nevoit să importe gunoi pentru a alimenta necesarul de gunoi pentru ardere.

Gospodăriile suedeze reciclează majoritatea deşeurilor, numai 4% din ce rămâne ajungând în depozitele de deşeuri. Suedia a obligat toţi locuitorii să separe reciclabilele de gunoi, iar producătorii ajută gestionarea materiei reziduale.

Tragem deci concluzia, se poate, nu? Adica la oamenii astia, se poate si e extrem de profitabila activitatea asta, ba mai si importa gunoi! Pai poate il vor pe al nostru... ca noi trebuie sa ne plangem, nu sa fim educati si civilizati, nu?

Americanii, undeva la mijlocul clasamentului, reciclează mai puţin de jumătate din deşeurile pe care le produc.

Prin contrast, americanii reciclează numai 34% din deşeuri, conform Agenţiei Pentru Protecţia Mediului din Statele Unite, şi peste jumătate din deşeurile gospodăriilor americane ajung în gropi de gunoi, în total 136 de milioane de tone.

Facilităţile de ardere a gunoiului din Statele Unite pot gestiona numai o mică parte din deşeuri, iar majoritatea rezidurilor arse ajung în depozite pentru gunoaie.

Un studiu arată că americanii aruncă aproape jumătate din mâncare, risipă care ajunge la o sumă totală de 165 de miliarde de dolari pe an.

România, la coada clasamentului reciclării

România reciclează în prezent doar 1% din deşeurile municipale pe care le produce, iar ţinta de reciclare de 50% până în 2020 nu mai poate fi atinsă, motiv pentru care statul propune o lege de management al deşeurilor care va include şi o serie de taxe. Pai cand ceva nu merge, normal, mai punem o taxa, ca sa fie groaznic! (Numai ganduri de bine politicienilor "gospodari")
Cifrele reciclării în România

- 350 de Kg de gunoi / an generează un bucureştean
- 600.000 de tone de deşeuri generează Bucureştiul în fiecare an
- 50% din deşeurile municipale reprezintă deşeuri reciclabile – care nu ar trebui să ajungă la groapa de gunoi
- 99 % din toate deşeurile municipale din România merg la groapa de gunoi faţă de media europeană de 38%

Va reamintesc cam cat timp dureaza pana se descompun anumite gunoaie:

1. Coaja de banană se descompune în 2 – 10 zile.
2. Bobinele de ață se descompun de la 3 la 14 luni.
3. Bumbacul se descompune timp de 5 luni.
4. Sacoșele de hîrtie se descompun timp de 5 luni.
5. Frînghia se descompnue de la 3 pînă la 14 luni.
6. Coaja de portocală se descompnue timp de 5 luni.
7. Pachetul pentru lapte (Tetra pack) se descompune timp de 5 ani.
8. Pantofii de piele se descompun de la 25 la 45 de ani.
9. Hainele fabricate din nailon se descompun timp de 40 de ani.
10. Perioade de descompunere a pachetelor de plastic sau celofan este de la 15 pînă la 1000 de ani.
11. Obiectele din aluminiu se descompne în 100 de ani.
12. Procesul de descompunere a șervețelelor umede și scutecelor durează de la 500 pînă la 800 de ani.
13. Sticla nu se descompune niciodată (1,000,000 de ani).
14. Sticlele de plastic, canistrele și bidoanele din plastic nu se descompun niciodată (cel puțin unele componente).

Aproape 90% din conținutul coșului de gunoi poate fi reciclat și refolosit. Gîndește-te încă o dată înainte de a arunca ceva în lada cu gunoi. 

SOLUTIE POSIBILA

Macar pentru plastice, pentru peturi, am incercat experimentul la recomandarea unui amic si constat ca functioneaza: am dus la pubela unde obisnuiesc sa duc gunoiul un sac mare de rafie in care am pus pet-urile si pungile, si asa ocupa mult spatiu in punga cu celalalte resturi. La cateva zile, sacul era deja plin, semn ca oamenii l-au vazut si au inteles ca acolo trebuie puse peturile si pungile. Am surprins ulterior o discutie a angajatilor de la salubrizare pe care v-o redau in masura in care mi-o amintesc: "Uite bai Spanac (asta e porecla unuia dintre angajati), uite ce oameni gospodari, de acum facem loc separat in masina pentru sticle!"...

Si ca sa vedeti ce fac alti locuitori ai planetei cu peturile, va las sa urmariti urmatorul clip, poate va vin idei si dvs,

Cu tot respectul, ma inclin in fata dvs,

Pavel Dinu

surse: http://srmagazine.ro/, http://ecodiplomacy.wordpress.com/
sursa foto:http://www.romaniapozitiva.ro

SUNTEM PE PRIMUL LOC IN EUROPA!!! LA RATA AVORTURILOR... AM UCIS PESTE 20 DE MILIOANE DE SUFLETE

Chiar daca zilnic suntem bormardati cu stiri mondene, despre cine cu cine a mai fost, chipurile, surprins, cine de cine mai divorteaza, se incearca tot mai mult distragerea atentiei noastre de la problemele de o reala importanta pentru Romania. Una dintre ele, avortul...

Si problema e ca nu avem suficienti „luptatori pentru viata”, nu sta nimeni sa le explice mamelor caror riscuri se supun. Si riscurile fizice sunt minime, traumele psihologice in schimb, raman fara vindecare si dau nastere la adevarate traume si surse de boli pe segment emotional. La final am sa atasez un filmulet pe care as vrea sa va rog sa-l vizualizati si eventual sa-l trimiteti mai departe, e unul cu un puternic impact emotional si va spun inca d epe acum nu este genul clasic de filmulet motivational...

Conform wikispaces.com, cercetările efectuate, începând cu 1993 (anul în care autorităţile au început să fie preocupate de fenomen), arată că, în intervalul 1990-1992, avortul, în România, a atins cele mai înalte cote din Europa „şi poate din lume”. Reprezentanţii mass-media, fără să se raporteze la analize credibile detaliate – ceea ce arata ca presa românească la acest capitol este vulnerabilă, uşor de intoxicat şi manipulat –, repetă, pe un ton triumfalist, un slogan de genul: „România deţine recordurile la avort, la nivel mondial”.

Dr Mihai Horga, care a ocupat funcţia de director al Direcţiei de Asistenţă Familială şi Socială în Ministerul Sănătăţii şi Familiei, în perioada 2000-2003, aexplicat, în lucrarea sa despre avort, intitulată „Contraception and Abortion in Romania, Backround paper for the strategic assessment of policy, programme and research issues related to pregnancy in Romania”, cum e posibilă subraportarea. „Rata totală a avortului este cu 70% mai mare decât rata totală a fertilităţii (2,2 : 1,3). Coeficientul avorturilor provocate la născuţi vii este egal cu 1,6 avorturi la fiecare născut viu, în conformitate cu estimările din sondaje din ultimii trei ani. Aceste estimări sunt de două ori mai mari decât cele înregistrate în statisticile oficiale, fapt care arată grave disfuncţionalităţi de raportare din sistemul de raportare medical. Lipsa reglementărilor clare privind cerinţele de raportare ale unităţilor mediale private pot explica această situaţie. Un sondaj limitat efectuat de către Direcţiile de Sănătatea Publică Judeţene, în 2001, au arătat că, în anul 2000, existau un număr de aproximativ 80 de mii de avorturi efectuate la cerere, realizate de către clinicile private şi neînregistrate în statisticile medicale. Dat fiind faptul că nu toate judeţele au raportat avorturile efectuate în sistemul privat şi că raportarea unui număr mai mic de avorturi din clinicile private a fost foarte posibilă, numărul real de avorturi efectuate în sistem privat ar putea fi chiar mai mare.”

Pornind chiar de la datele oferite de Ministerul Sănătăţii, în 1995, se vede că, în perioada 1990-1992, rata avortului provocat a avut o valoare medie foarte ridicată.„Clinicile au fost inundate de femei care solicitau avortul. Ca o consecinţă, rata avortului provocat legal a atins cel mai ridicat nivel din lume – aproape 200 la 1000 de femei între 15-44 de ani, între 1990-1992. Aceasta corespunde unei rate a avortului de aproape 3 avorturi provocate la fiecare născut viu pentru aceeaşi perioadă”. (Fragment din volumul „O viziune asupra vieţii”, manuscrisul ed. a II, revăzută).

Iar asta se intampla acum 10 ani, de atunci acest fenomen sa nu credeti ca s-a oprit la aceste numere!
 

 Despre cum sta treaba acum, aflam de la parintele Nicolae Tanase (caruia am sa-i aloc un articol separat pe blog, este un om care chiar merita orice pentru toata munca sa de „tatic” pentru 400 de suflete salvate de la conditii de trai inumane, fara acces la educatie sau conditii minime de trai sau de la avort): “În România, înotăm în sânge! Nu până la glezne, nu până la genunchi, nu până la brâu, nu până la gât, ci până peste cap! Pentru că populaţia existentă în România acum este de 18 milioane. Şi în 20 si ceva de ani, de la moartea lui Ceauşescu încoace,  s-au omorât 18.000.100 de copii! Aceasta este cifra oficială! Este statistica oficială, pentru că există una neoficială, care arată această stare de fapt, şi anume că cifra poate să fie chiar şi dublă!!!”

Unde ajungem in ritmul asta!? Va las pe voi sa raspundeti si sa-mi lasati comentarii, e clar ca ceva trebuie facut si poate n-ar trebui sa stam sa mai tot asteptam de la cei care ne conduc sa faca ceva, ne-au convins ce pot de prea multe ori generatiile de politicieni indiferent de culoarea politica. Poate raspunsul este la noi, in ce putem face si ce putem schimba noi pentru tara asta.

Pentru cele dintre dvs, doamnelor, care inca sunteti nehotarate daca sa mergeti si sa faceti sau nu o intrerupere de sarcina, va spun doar atat, un copil nascut, si dat spre a adoptie are o sansa, una foarte mica, e drept pentru ca sistemul nostru e asa cum e... Dar daca ii refuzati dreptul la viata nu mai are nicio sansa! Si ca sa fiu sincer, habar n-am care sunt sansele Romaniei vorbind pe termen lung. Nu doar femeile sunt responsabile pentru intreruperile de sarcina, si partenerii, tatii poarta aceeasi vina cu atat mai mult cu cat noi nu trecem prin problemele de sorginte psihologica specifice sarcinii. Si va mai lansez o data rugamintea de a viziona filmuletul din subsolul articolului.

Pe aceasta tema, atat de importanta am sa mai revin cu un articol viitor, in care am sa fac o trecere in revista a ONG urilor care lupta impotriva avorturilor, daca stiti sau ati auzit de asemenea grupuri am sa va rog sa mi le indicati si mie, sa avem o lista completa. E bine sa stim  cati „luptatori pentru viata” avem… 

Insa va intreb pe dvs, care e solutia pentru acest dezastru? Ce variante credeti s-ar preta in 2014 societatii romanesti asa cum este ea pentru a diminua macar cu 15-20% numarul avorturilor in urmatorii ani? 

Va multumesc si ma inclin in fata dvs!

Vizionare placuta

sursa foto: deschideochiicrestine.wordpress.com, http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/wp-content/uploads/2012/03/avort1.jpg

Chiar suntem analfabetii Europei?... statisticile Comisiei Europene, tinerii romani - dezastru!

Elevii români au mari probleme când li se cere să citească un text; ei nu sunt în stare să înţeleagă sensul cuvintelor pe care abia le descifrează. Potrivit unei cercetări a Comisiei Europene, tinerii români stau cel mai prost la capitolul analfabetism dintre toţi europenii.

Elevii români au un nivel scăzut al competenţelor de citire, arată cel mai nou studiu anual al Comisiei Europene privind competenţele elevilor de pe continent. Nu doar că elevii stau prost la citit, dar în şcolile româneşti lipsesc şi specialiştii care să le ofere copiilor rămaşi în urmă sprijin pentru a recupera decalajele. Cercetarea arată că peste 40% din adolescenţii de 15 ani şi peste 38% din elevii de clasa a IV-a citesc cu dificultate.

Acest lucru înseamnă că românii pot cu greu să înţeleagă ceea ce citesc mecanic: ei localizează o singură informaţie într-un text şi pot identifica doar subiectul principal. Studiul arată că tinerii români nu pot să facă mai mult de o conexiune între o informaţie pe care o găsesc în textele citite şi cunoştinţele din viaţa de zi cu zi sau nici măcar nu pot realiza acest lucru. Cercetarea mai arată că 41% din elevii români au acasă mai puţin de 10 cărţi.

 

40% dintre adolescenţii români, în vârstă de 15 ani, citesc cu foarte mare dificultate. De unde crezi că ar trebui să înceapă lupta împotriva analfabetismului şi care sunt soluţiile?

Băieţii au probleme mai mari...

Potrivit aceluiaşi studiu, băieţii sunt de două ori mai predispuşi decât fetele să aibă probleme cu cititul la nivelul întregului continent, însă cele mai mari diferenţe au fost înregistrate în România, Franţa, Portugalia şi Suedia. Pe o altă scală a cercetării, elevii din România şi Bulgaria stau mai prost la acumularea de cunoştinţe decât colegii lor din ţările europene. În aceste două ţări, procentele sunt cu 60% mai mici decât în ţările europene.

Cercetarea mai arată că unul din cinci adolescenţi în vârstă de 15 ani şi numeroşi adulţi din Europa nu pot citi corect. În acelaşi timp, numai opt ţări (Danemarca, Finlanda, Islanda, Malta, Norvegia, Suedia şi Marea Britanie) asigură specialişti în şcoli, în sprijinul profesorilor şi al elevilor. Ciprul este singura ţară unde suportul pentru educaţia secundară a crescut în ultima perioadă.

Şi în Grecia, elevii care au dificultăţi în citire au primit ajutor timp de şase ore pe săptămână. Deşi cele mai multe ţări au făcut progrese în elaborarea de politici privind alfabetizarea, adesea lipseşte concentrarea pe grupurile cu gradul cel mai ridicat de risc, precum băieţii, copiii din gospodării dezavantajate şi cei proveniţi din familii de migranţi.

Pentru Comisarul European pentru Educaţie, Androulla Vassiliou, numărul mare de tineri analfabeţi este inacceptabil. „Aceasta îi plasează într-o poziţie de risc de excluziune socială, face să le fie mai greu să găsească un loc de muncă şi le reduce calitatea vieţii. Am remarcat unele progrese în ultimul deceniu, dar nu este de ajuns. Alfabetizarea reprezintă baza oricărei învăţări - de aceea am lansat recent o campanie destinată tuturor vârstelor şi în mod special celor din medii defavorizate, precum copiii rromi", a declarat oficialul european la publicarea rezultatelor studiului realizat în 35 de ţări europene.

Miniştrii Educaţiei din Uniunea Europeană au stabilit recent, la cererea Comisiei Europene, un obiectiv de reducere a procentajului de persoane cu competenţe scăzute de citire de la 20% (media europeană) la mai puţin de 15 procente, până în anul 2020. Deocamdată, numai cinci state europene, toate membre ale UE (Belgia, Danemarca, Estonia, Finlanda şi Polonia) au atins deja acest obiectiv.

Top 5 ţări la analfabeţi

- România - 41%
- Bulgaria - 40%
- Luxemburg - 26%
- Austria - 25%
- Turcia - 24%

(Studiu efectuat în rândul elevilor de 15 ani)

150 de mii de elevi români au acasă mai puţin de 10 cărţi.


sursa:www.adevarul.ro
sursa foto:www.jetwhine.com